Situarea lui Lucian Blaga în raport cu legionarismul e mai complicată decât a lui Arghezi. Alex Mihai Stoenescu mizează (bănuiesc) şi pe o oarecare confuzie în receptarea politico-ideologică a filosofiei şi a poeziei lui Blaga (acuzat imediat după 1948 de concepţie mistică, idealistă, reacţionară), când îl declară legionar, fără nici un fel de dubii, în Istoria loviturilor de stat în România (volumul 3, Cele trei dictaturi, Ed. RAO, 2006, p. 184). Istoricul perioadei interbelice afirmă categoric: "atât Mircea Eliade, cât şi Lucian Blaga au fost membri ai Mişcării legionare" şi, la mică distanţă de această frază, "Lucian Blaga a făcut parte din cuibul legionar de la Sibiu, condus de colonelul (r) Savu". Sursa pe care se bizuie este volumul lui Eugen Străuţiu Cămăşi verzi, stindarde roşii. Pagini din trecutul relaţiilor româno-evreieşti (Ed. Continent, Sibiu, 1996, p. 113). Am alergat să mi-l procur. Nimeni din preajma mea nu ştia nimic nici despre carte, nici despre autor. Am obţinut-o de la Sibiu cu ajutorul colegului meu echinoxist Dumitru Chioaru. La pagina citată, găsesc următoarea afirmaţie: "Acum şîn octombrie 1940, n. n.ţ se integrează şi Lucian Blaga împreună cu fratele său, în cuibul colonelului Savu, din care mai fac parte dr. Traian Ivan, Chioreanu şi un inginer". Dar - surpriză! - Eugen Străuţiu trimite şi el la o altă sursă şi anume volumul de memorii al lui Nistor Chioreanu Morminte vii (Iaşi, 1992, p. 310-311, editura nu este precizată). Nistor Chioreanu era un lider important al Mişcării legionare, din moment ce Horia Sima l-a numit (după cum ne informează Eugen Străuţiu la aceeaşi p. 113) şef al Regiunii a II-a legionare (zona Ardealului) din cele opt câte existau pe întreg teritoriul ţării. Mi se pare foarte dubioasă această mărturisire despre înregimentarea legionară a lui Lucian Blaga în octombrie 1940, tocmai alături de unul dintre cei mai importa