M-au surprins insa reactiile altor intelectuali, multi dintre ei cu statut de formatori de opinie, care au devenit dintr-odata de o intransigenta vigilenta. Am aflat astfel, cu mirare, ca semnatarii apelului s-ar face complici cu intentia lui Basescu de a fi un presedinte autoritar, dupa modelul Lukasenko. Ca sa vezi! Marturisesc din capul locului ca motive de nedumerire, ca sa nu zic de stupoare, am avut cu duiumul in vremea din urma. Mi-e si greu sa le tin socoteala, fiindca realmente se aduna de la o zi la alta. Voi face astazi trimitere doar la citeva lucruri ce au, intre ele, o anume legatura.

M-a nedumerit, asadar, insistenta cu care parlamentarii i-au cerut imperios presedintelui Basescu sa se scuze pentru faptul ca i-ar fi jignit. Nu vreau sa spun cu asta ca Traian Basescu a fost tandru cu cele doua camere si ca le-ar fi spus deputatilor si senatorilor numai dragalasenii. Dar cel in masura sa ceara scuze a fost, mai intii, presedintele Basescu insusi, pentru modul incalificabil in care a fost primit, in decembrie, discursul sau despre Raportul Tismaneanu. Circul odios pe care l-au facut parlamentarii PRM, sub blinda obladuire a lui Nicolae Vacaroiu si cu complicitatea pasiva a celorlalti deputati si senatori va ramine o pagina neagra in istoria vietii parlamentare romanesti. Credeti ca autorii acelor manifestari huliganice au avut cea mai mica intentie de a-si prezenta scuze? Credeti ca acest gind le-a trecut prin minte pesedistilor, aliati obiectivi (si fideli, dupa cum se vede) ai peremistilor? Credeti ca pe Nicolae Vacaroiu l-a incercat vreo parere de rau, vreo urma de regret? Nicidecum. In schimb, l-au somat pe Traian Basescu sa-si faca mea culpa si, dupa ce au amenintat cu scandal, au absentat de la sedinta in care presedintele se adresa Parlamentului. Din agresori au devenit victime, din scandalagii au devenit justitiari inflexibili. Sint intratabi