Anul 2006 a fost pentru Mihail Sebastian un an fecund, anticipând centenarul naşterii scriitorului. Cel mai important succes înregistrat anul trecut îl reprezintă, fără îndoială, premiul postum Geschwister School, acordat la München în memoria studenţilor Sophie şi Hans School, executaţi de regimul nazist în 1943, pentru Jurnalul tradus în 2005 în limba germană, în timp ce pe plan naţional, Editura Humanitas a reeditat volumele De două mii de ani şi Cum am devenit huligan, lansând şi două

audiobook-uri: Accidentul (în lectura lui George Ivaşcu) şi Femei/Arabela (în lectura lui Marius Manole), iar la Editura Teşu a apărut un Jurnal II, subintitulat Jurnal indirect. 1926 - 1945. De reţinut şi documentarul TVR despre scurta viaţă a lui Sebastian, semnat de Lucia Hossu Longin, precum şi piesa lui Dumitru Crudu Steaua fără... Mihail Sebastian, apărută la Cartea Românească, în care acesta este transformat în personaj.

Controversele nu ocolesc nici acum numele unuia dintre cei mai importanţi scriitori din perioada interbelică, viziunea propusă de Dumitru Crudu fiind susceptibilă de a aduce prejudicii imaginii lui Sebastian, în timp ce volumul apărut la Editura Teşu ridică, în special, probleme de natură tehnică, începând chiar cu titlul, fiind de fapt o selecţie din articolele publicate de acesta în presa vremii. Publicistica lui Mihail Sebastian confirmă valoarea acestuia în plan eseistic, al ideilor sau al moralei, pentru că, aşa cum observa Dan C. Mihăilescu, "registrul ideilor, fie ele Ťgingaşeť, fie agresate, este zona tare a scriitorului", romanele şi piesele de teatru impunându-l mai puţin în istoria literaturii române, locul său în această istorie, dar şi în cadrul generaţiei pe care o reprezintă, în rândul "idealiştilor dezabuzaţi", al "neliniştiţilor metafizici", nefiind unul definitiv atâta timp cât nu se va recupera toată publicistica şi corespondenţ