7 martie 1907. Parlamentul voteaza deschiderea de credite suplimentare si extraordinare in valoare de 730.000 de lei. Intreaga suma este destinata concentrarii armatei. 9 martie 1907. Camera alege o comisie care sa mearga si sa cerceteze din comuna in comuna cauzele rascoalei.
10 martie. La discutia generala asupra bugetului, Em. Costinescu nu vorbeste de buget, ci de criza agrara. "Numai represiunea nu ajunge; alaturi de represiune, trebuie sa punem indata, dar de indata, si opera de dreptate". Proprietarii "sa mai lase Nissa in pace", intrerupe deputatul conservator I. Bratescu, tare speriat de ce se intampla in tara. N. Filipescu nu se opreste nici el la proiectul de buget, pentru ca "daca imprejurarile triste care se petrec in Moldova s-ar agrava, tot edificiul nostru bugetar, asa cum se prezinta astazi, poate fi zdruncinat pana in temelie". Filipescu propune remedii, dar nu redistribuirea proprietatii, constient ca, de fapt, chestiunea taraneasca in Romania e o problema de productie si nu una de repartizare a averilor. Barbu Paltineanu: "Remedii pentru viitor sunt multe. Sa dea Dumnezeu sa scapam cu bine din incercarea de fata".
Intr-o Camera cu totul speriata de ceea ce se intampla la sate, P.P. Carp este singurul care pare sa ramana deasupra furtunii, avand iluzia ca o stapaneste. Proprietatea mare este pentru el "un bine... o necesitate nu numai pentru clasele conducatoare ale unei tari, dar o necesitate chiar pentru patura taraneasca". Sau "daca d-voastra veti mentine, fara clasa diriguitoare, numai populatiunea sateneasca, fara posibilitatea de a deveni, prin economie, clasa conducatoare, d-voastra nimiciti progresul social". El sustine masurile indicate de N. Filipescu, dar nu infaptuite intr-o zi sau intr-o noapte (citeaza ironic, la adresa lui Em. Costinescu, vorba greceasca "Andra thelo, tora thelo" - "Imi trebuie barbat si-mi trebuie
