In urma cu doua saptamani ma indreptam catre tara dupa o nu foarte scurta vacanta in strainatate. In apropierea granitei, undeva in apropiere de Szeged, incepusem sa-mi maltratez febril comenzile casetofonului in cautarea unor vorbulite care sa nu sune a finlandeza. A raspuns prezent, printre haraituri si pacaneli, postul Radio Romania Actualitati. Nici nu conta ce era in program: eram sigur ca Basescu se tinuse tare pana la venirea mea si nu se produsese nici o schimbare majora. In urma cu doua saptamani ma indreptam catre tara dupa o nu foarte scurta vacanta in strainatate. In apropierea granitei, undeva in apropiere de Szeged, incepusem sa-mi maltratez febril comenzile casetofonului in cautarea unor vorbulite care sa nu sune a finlandeza. A raspuns prezent, printre haraituri si pacaneli, postul Radio Romania Actualitati. Nici nu conta ce era in program: eram sigur ca Basescu se tinuse tare pana la venirea mea si nu se produsese nici o schimbare majora.
Din cate imi amintesc, la microfon erau niste doamne invatatoare din Barlad, care vorbeau de un schimb de experienta intre clasele lor si mai multe clase din Franta. Va dati seama ca nu era tocmai emisiunea pe care mi-o doream, insa am ramas pe frecventa pe singura frecventa romaneasca. Si mergand asa, pe autostrazile maghiare (ei au, deh) am aflat cum, atunci cand ne-au vizitat, strainii au adus si mici cadouri pentru scoala din provincie. "Poate ca dumnivoastra nu vi se pari cine stie ce, daâ pentru noi o fost mana cereasca", explicau cadrele didactice in dulcele grai al cronicarilor. "Ne-au adus un aparat DVD, o camera foto si un stick de memorie foarte trebuitor noua. Stim ca nu pare cine stie ce, dar pentru noi asta este aur curat."
Si atunci m-a cuprins furia, pentru ca nu intram in tara lui Neculce, Vlaicu sau Spiru Haret, ci in aia a lui Basescu, Tariceanu si Hardau. Hardau, ministrul car
