Poate că însăşi rigoarea arhitectonică a construcţiei acestei ţări, darul ei de a se împotrivi mării ostile şi furtunoase a nordului, caracterul cetăţenilor, dârji, corecţi, inventivi, au creat un stil tipic, stil olandez, care se reflectă în tot ce edifică, mai ales subconstruiesc, stil prezent până în jocul de fotbal... O anume atitudine intelectuală în tot ce fac, ceea ce francezii numesc ésprit de justesse. Până şi în pictură, olandezii devin deodată geniali - să ne-amintim, de pildă, un Rembrandt,... un Van Gogh, un Van Dike sau, dacă ne oprim la muzică, olandez de origine este şi Van Beethoven.
Am pus în titlul articolului ideea de nonconformism. Geniul este tot ce e în afara unei conformităţi trecătoare. Ideea e practică. în sensul că, dacă nu aş respecta regula olandeză, care este precizia... aş fi în stare să las să se inunde în câteva minute o regiune întreagă. Deci, dacă nu lucrez exact, mă inund eu însumi, mă bag la fund. Aşadar, trebuie să execut totul cum trebuie.
*
Tot această idee de nonconformism domină şi cultura de idei, olandeză. Mă refer la doctrine religioase, care aici îşi găsesc o dezvoltare strălucită. Excelează ideea protestantă creştină şi religia iudaică - ţară în care au apărut marile doctrine religioase. Vom da un singur exemplu din cearta iudeo-creştină petrecută în Olanda în secolul al XVII-lea, cea între Filip Liborc, teolog al Aminienilor, şi Orbio, rabin foarte învăţat în anul 1685. Trebuie să spunem că aceşti doi, unul creştin, altul evreu, discutară între ei fără răutăţi, ca doi prieteni care încearcă să se lumineze unul pe altul.
Ei s-au hotărât să publice discuţia lor, care a şi apărut în 1687. A fost cea dintâi dispută între doi teologi în care nu s-au aruncat ocări, dimpotrivă, amândoi adversarii purtându-se cu tot respectul cuvenit. Şi unul şi celălalt resping argumentele aduse. Rabinul Orbio, evre
