- Diverse - nr. 32 / 16 Februarie, 2007 177. Adunarea nationala din Alba Iulia prezidata de Gheorghe Pop de Basesti si apoi de Stefan Ciceo-Pop in prezenta tuturor arhiereilor romani, a reprezentantilor tuturor asociatiilor si institutelor romane, a deputatilor alesi cate doi din fiecare cerc electoral si a celor peste 130.000 romani adunati la Alba Iulia din toate partile Ardealului, Banatului, Crisanei si a Maramuresului, la 1 decembrie 1918, a proclamat, conform propunerii Consiliului National Roman, prezentata si motivata de Vasile Goldis, Unirea definitiva si neconditionata a tuturor romanilor din Ardeal, Banat, Crisana si Maramures, impreuna cu toate teritoriile pe care le locuiesc, cu regatul Romaniei. Astfel s-a terminat grandioasa epopee a luptelor nationale a romanilor de peste Carpati, duse timp de cateva secole, trecand prin temniti si sub spanzuratoare, zdrobiti in roata si arsi pe rug, petrecand victorii si infrangeri, varsand lacrimi si sange, infruntand persecutii si ademeniri, suportandu-le toate sub scutul geniului latin si al credintei ca servesc o cauza dreapta. Iuliu Maniu, "Patria", 27 ianuarie 1930 178. Unirea Transilvaniei cu Romania a fost prevestita si pregatita de toate veacurile de pana atunci, cu precadere de evenimentele petrecute in secolul al XIX-lea. Primul razboi mondial nu a fost cauza, ci doar ocazia pentru intensificarea actiunilor in vederea unirii, act major din viata Romaniei, care nu a fost rezultat al deciziilor marilor puteri prezente la Conferinta de pace de la Paris. Unirea a fost infaptuita de insusi poporul roman. Marile puteri au confirmat doar ceea ce romanii au savarsit. Pentru ca _ istoria o dovedeste _ tot ce s-a facut in Romania din epoca lui Cuza pana astazi s-a facut de catre popor, fara sa astepte deciziile marilor puteri. Romania a fost intotdeauna inaintea deciziilor marilor puteri. Gerald Bobango, istoric