...Plus teama, disperare si dragoste. Despre toate vorbeste, tulburator si de data aceasta, Alejandro Gonzalez Inarritu, dupa Amores Perros si 21 de grame. Liantul povestilor intretaiate aici este hazardul, cel care rastoarna in cateva secunde vietile mai multor familii, proiectandu-le in situatii grave, dureroase, chiar irezolvabile. In colaborare cu Guillermo Arriaga (din nou coscenarist, dupa cele doua pelicule mai sus-amintite, care alcatuiesc, de altfel, o trilogie, alaturi de Babel), Inarritu stie sa intersecteze logic si coerent nu doar cateva povesti, ci cateva lumi fundamental si vizibil diferite. Ceea ce leaga eroii, fie ei americani, mexicani, japonezi sau marocani, sunt trairile si reactiile lor in fata tragediei, pericolului, suferintei si instrainarii. Chiar umanitatea acestor gesturi, nici pe departe construita calofil, pentru a da bine pe film, ci surprinsa cu delicatetea sobra care il caracterizeaza profund pe regizorul mexican, reprezinta una dintre marile reusite ale peliculei. Dincolo insa de realismul cu care este urmarita surparea traseului initial al personajelor, Inarritu construieste o metafora, splendid pusa in imagini, a lipsei de comunicare acutizate intr-o lume care dispune de procedee tot mai sofisticate care o inlesnesc - cel putin tehnic. Parabola biblica a Turnului Babel este punctul de plecare al unui discurs subtil, dar foarte cald si familiar, in ciuda solemnitatii premisei. Conform Genezei, oamenii s-au apucat sa construiasca un turn pana la cer, prin care sa ajunga in Rai. Maniat pe trufia lor, Dumnezeu i-a facut sa vorbeasca fiecare intr-o limba diferita, iar oamenii, dezbinati, s-au imprastiat pe tot Pamantul, renuntand la constructie. Pornind de aici, Inarritu gloseaza cu subtilitate si ingeniozitate pe tema izolarii, folosind elemente simple si imagini de o expresivitate memorabila, cu ajutorul carora construieste un puzz