In discutia privind alarmismul meteo-climatic ideea nu este daca preocuparea privind starea mediului este justificata sau nu. Problema reala are doua dimensiuni: ce este de facut in fata faptului ca aceasta preocupare este parazitata si speculata financiar si politic de grupari bine organizate in acest sens si care este limita dincolo de care aceasta preocupare devine un caz de patologie sociala. In masura in care schimbarea climatica este un fenomen real si semnificativ, nu exista un deserviciu mai mare facut cauzei analizei si prevenirii sale decat faptul ca a devenit un magnet global al oportunismului, imposturii si stupiditatii simple si pure. Vocile oamenilor seriosi si credibili ce sustin teze ce merita atentie pe aceasta tema sunt acoperite de circul mediatic si explozia de irationalitate, asociate azi cu ceea ce a devenit un caz de psiho-patologie colectiva: credinta intr-o iminenta catastrofa planetara cauzata de incalzirea globala. De cateva saptamani, bombardamentul de alarmism meteo-climatic s-a transformat intr-o avalansa. Absolut toate canalele mass-media au fost suprasaturate de stiri alarmiste, studii si pseudo-studii ale unor comitete si comisii, comunicate ale unor organizatii si organisme ingrijorate, vedete semianalfabete perorand pe teme adiacente, articole ilustrate cu fotografii induiosatoare (sau infricosatoare), pe scurt, tot arsenalul unei mega-campanii de PR tipice pentru cartelul format intre organizatiile ecologist-alarmiste si liderii mass-media uniti si sincronizati de "valorile perene ale stangii". In Romania, inca nefamiliara cu astfel de evenimente de PR, persoanele inteligente s-au intrebat in mod firesc care este ratiunea circului mediatic din ultimele saptamani. Care este semnificatia acestei cacofonii asurzitoare de teorii absurde, afirmatii contradictorii, profetii catastrofice, jurnalism submediocru, politicianism obraznic, pro