Citat de Panait Istrati în categoria autorilor "neutri", Georges Duhamel vizitează Uniunea Sovietică în 1927 şi publică la întoarcere Le voyage a Moscou. O călătorie în Rusia, consideră scriitorul francez, reprezintă "o ocazie excepţională de a medita rodnic asupra experienţelor sociale, de a-ţi dezvolta ideile privind conduita şi viitorul speciei". Duhamel nu uită şi nu scuză crimele terorii revoluţionare, dar le crede de domeniul trecutului şi se înclină în faţa faptului împlinit. Mai mult decît atît. "Dacă într-o zi - scrie el - comunismul va cuprinde lumea întreagă, asta se va întîmpla pentru că milioane de oameni îl vor dori din toată inima şi pentru că alţi oameni, prin înseşi excesele lor, îl vor face inevitabil". Cu asemenea viziune asupra viitorului, s-ar putea bănui că percepţia prezentului ar fi, la Duhamel, viciată total. Nu e deloc aşa. Francezul are, ce-i drept, impresia că e ascultat de ruşi cu atenţie şi că observaţiile lui critice vor avea efectul dorit. "Altfel spus, s-au arătat mai dornici să cunoască punctul meu de vedere decît să mă facă a-l împărtăşi pe al lor". Duhamel crede, de asemenea, că n-ar fi fost urmărit în deplasările lui şi că nu s-ar fi operat schimbări de decor cu scopul de a-l amăgi. Pe fondul naivei sale încrederi în francheţea şi receptivitatea gazdelor, călătorul surprinde totuşi, cu suficientă acuitate, cîteva din viciile esenţiale ale sistemului. în primul rînd, atotputernicia cenzurii şi efectele ei nocive asupra creaţiei spirituale. însuşi Duhamel, deşi întîmpinat cu vizibilă simpatie, este nevoit să supună cenzurii temele de bază ale conferinţelor sale. Poemele interzise circulă clandestin, iar lumea le ştie pe dinafară. "Numeroşi scriitori tineri, crescuţi sub semnul revoluţiei, scapă de cenzură supunîndu-se ordinelor superioare. Li s-a spus: ŤVeţi fi realişti!ť, şi asta chiar sînt, aparent cu docilitate. Iar această obedi