In caietul de prezentare al "Little Children"/"Mici copii", distribuitorul "ruga respectuos" jurnalistii sa nu dezvaluie finalul filmului. Bineinteles, nerabdarea experimentarii unui final gen "Fight Club" sau "The Sixth Sense" nu avea cum sa nu apara. Dar, desi acest final este partial dezamagitor, sunt alte aspecte ale peliculei lui Todd Field care fac ca filmul sa merite toti banii.
Cu primul sau titlu celebru, "In the Bedroom", Todd Field a avut in 2001 cinci nominalizari la Oscar si niciun premiu.
Anul acesta are doar trei nominalizari si e posibil sa repete insuccesul, dar asta nu inseamna decat ca ironica lui monografie a nemultumirii este genul acela de film care nu-ti ia ochii, dar ramane pentru totdeauna intr-un sertar al memoriei, un sertar cu incuietoarea stricata, care reuseste sa-si scuipe continutul in straturile superioare ale mintii.
Daca in primul film scenele importante (cu o mare exceptie) se petreceau in spatiul fals protector al casei si-al dormitorului, in "Little Children", Field iese din casa, studiind suburbia instarita americana si relatiile, mai mult sau mai putin surprinzatoare, dintre membrii unei banale comunitati. Banala la prima vedere, pentru ca privirea lui Field se afunda in reteaua de mici intrigi, mici barfe, mici dezamagiri, frustrari si fantasme care se creeaza inevitabil intr-o astfel de comunitate, in care, la fel de inevitabil, toata lumea stie totul despre toata lumea, iar sentimentul de mic clan este extrem de puternic.
Starea cvasipermanenta de ordine si pace se duce pe apa sambetei cand in suburbia Bostonului, inghetata intr-o vara torida, se instaleaza un barbat inchis pentru o buna bucata de vreme pentru expunere indecenta in fata unui baietel. Membrii comunitatii sunt scandalizati de improbabila si amenintatoarea vecinatate, desi Ronnie (Jackie Earle Haley, nominalizare la Oscar pentru rol)
