Reactiile starnite de Apelul catre clasa politica lansat de un grup de intelectuali publicat in acest loc, in numarul de saptamana trecuta al revistei 22, au fost pe masura asteptarilor. Telefoanele redactiei au sunat continuu timp de mai multe zile, sute de oameni explicand de ce sprijina apelul si felicitandu-ne pentru initiativa de a-l publica, altii cerand doar sa le punem numele sub el. Zeci de pensionari care nu au acces la Internet ne-au vizitat la redactie, intocmind liste de sustinatori ai Apelului. Pe cei mai multi i-am indrumat catre pagina web a HotNews, unde la doua zile de la publicarea lui se putea semna Apelul, adunandu-se pana la inchiderea editiei aproape 3.000 de semnaturi. La fel de previzibile au fost reactiile impotriva Apelului si a primilor semnatari ai acestuia. Ele au venit dinspre clasa politica, dinspre media oligarhilor, cat si a forumistilor care scriu sub acoperirea anonimatului. Apelul a fost interpretat ca un gest de sprijin neconditionat pentru presedintele Traian Basescu. De altfel, mai multi critici ai Apelului contesta dreptul lui Traian Basescu, "un marinar incult", de a fi sustinut public de unii intelectuali. De parca intelectualii sustin sau critica un om politic dupa cate pagini din Shakespeare recita acesta, eventual in versiunea originara. Corul de contestatari ai lui Basescu, care face seara de seara turul televiziunilor, vrea sa ne convinga ca e o rusine sa-i iei in public apararea presedintelui. Insa tocmai prestatia lor mediatica intareste convingerea ca presedintele ameninta cu adevarat focarele de infectie ale societatii romanesti, care riposteaza atat prin mercenari ai condeiului, cat si prin naivi manipulati, ce ar face casa buna cu "idiotii utili", despre care vorbea Lenin. In fond, presedintele a promis in campania electorala ca va lupta impotriva coruptiei. O face de doi ani, sprijinind initiativele Monicai Macov