Este carte cu adevarat (si este cu adevarat film ori piesa de teatru) acea opera care, in aproape orice moment, iti creeaza un orizont de asteptare. Nu neaparat in sens epic. Si nu intamplator am spus "carte", nu "roman" ori "proza", pentru ca este valabil - socotesc - pentru orice fel de carte, inclusiv una de stricta specialitate. In paranteza fie zis, este ceea ce defineste un adevarat volum de poezii (sau de proze scurte, sau un CD), spre deosebire de o adunare de piese disparate, puse de-a valma, sa mai bifam o aparitie.
Lectura unei carti, ascultarea unui CD, urmarirea unui spectacol de orice fel, vizionarea oricarui tip de film, inclusiv documentar, sunt actiuni procesuale, cu inceput si sfarsit, deci cu o desfasurare in timp. Chiar daca - sau mai ales daca - esti obligat sa faci o pauza de cateva zile intre doua capitole. Iata de ce nu poate fi indiferent, in momentul "n", nici ce s-a intamplat in momentul "n-1", nici ce va fi in "n+1".
Toate acestea par aproape truisme, dar in mod uimitor nu sunt, de vreme ce destule opere contemporane - in muzica, poezie, eseistica, proza, ceva mai rar in film si teatru - par a fi disertatii fara inceput si final, fara vreo dezvoltare de orice fel, fara o constructie identificabila (nu zic de catre publicul larg, dar macar de catre cei care mai citesc cate o carte), rareori incep de undeva, rareori ajung sa defineasca despre ce naiba vorbesc si aproape niciodata nu ajung undeva. Le poti decupa (paragrafe, strofe, masuri muzicale) si reasambla in aproape orice ordine, fara a le rapi nici o calitate si s-ar putea sa nu bage de seama nici autorul.
Nici nu indraznesc sa aduc in discutie horribile dictu "mesaj". Adica, ma rog frumos, cam ce-ar vrea sa ne comunice opera respectiva - epic, emotional, spiritual, umoral, instinctual, oricum. Sunt hemoragii de cuvinte, imagini si/sau sunete, de la care nu ai de
