Desi nu cunosc foarte bine care le vor fi problemele sociale, afective sau conjuncturale dupa alipirea tarii lor la familia politica europeana, romanii au cunoscut totusi in ultimii ani, cateva dintre realitatile starii de semicolonie, statut ingrat pe care tara noastra va continua sa-l aiba. O tara este semicolonie atunci cand 51 la suta din averea ei este administrata de altii. Asadar nu are sens sa continuam demonstratia. In peisajul uman insa reperele pot lua forme absurde.
Cel putin asa le judec prin filtrul fenomenului istoric. O reala invazie de neadaptati, "cioflingari din martipan" cum ii numea un bun prieten, multi dintre ratatii Europei, nebagati in seama de nimeni in tara lor, au invadat orasele noastre in cautare de aventuri si tunuri de tot felul. Intr-un restaurant din Gabroveni, in vara anului trecut, am intalnit un retardat mental la propriu din stravechiul Albion, care radea tot timpul si era orb de un ochi, cauta cu ardoare sa agate chelnerita, care nu stia cum sa fuga cat mai departe de el.
Prin cartierul Drumul Taberii, un grup de patru bosorogi italieni stateau, nu de mult, cu buza umflata, pentru ca nu aveau succes la adolescente. Li s-a reprosat de catre gazda: "Sariti cu banu' nu pe de-a moaca! Nu-i de-ajuns sa le spui ca esti din Neapole si te cheama Giovani!". Sunt atat de plini de ei, infatuati la marginea unei cafele platite cu greu, cu planuri de afaceri inexistente, dar pe care le discuta cu lux de amanunte alaturi de cateva naive cu sperante de maritis exotic, cum am vazut de curand la un "city grill", intamplarea facand sa le cunosc limba vorbita pana la fineturi dialectale. Imi amintesc si o intamplare, ca fenomen invers, adica grobianismul romanesc si finetea britanica: un functionar superior din Ministerul Culturii urla de-a dreptul ca este deranjat de o englezoaica (care era de fata si cunostea perfect limba romana
