Cum spunea acel patron de presa, patron de partid, distinsul politician si afacerist (si, in rastimpuri, chiar si intelectual) Dan Voiculescu, opinia publica e presa. Ideea e simpla, publicul e format din imbecili (o presupunere chiar rezonabila, daca se aplica procentului electoral al partidului Ci), imbecili care iau de bun ce le servim noi. Iata doua exemple.
Prima stricaciune de presa se bazeaza pe poezie. Biletelul dlui Tariceanu catre “Draga Traiane” a sunat atat de romantic incat presa a facut, visatoare, trei chestii.
Primo, a comentat exclusiv si excesiv acest aspect, cel de forma; a facut comentarii literare, a analizat gramatica textului, semnele de punctuatie, limbajul, psihologia autorului, culoarea si dimensiunile hartiei; orice mai putin continutul de fond (adica tentativa de interventie a unui demnitar de rang inalt intr-un dosar penal aflat pe rol).
Presa a redus totul la ideea de “biletel”, evitand cu grija sa spuna si sa-si exprime opinia legat de ce scria efectiv in el. Secundo, fiind vorba de un “biletel”, a hohotit sarcastic aceeasi presa, toata chestiunea este extrem de frivola, ea si presedintele care a adus-o in discutie.
Dupa care, in fine, presa a decis ca orice scrie presedintele reprezinta un “biletel” si, in consecinta, este extrem de grav.
Asa cum am spus, e o conduita incorecta a presedintelui sa contacteze direct ministri, peste capul premierului. E tot ceea ce i se poate reprosa (temeinic, desigur) si in ce priveste rezolutia peste memoriul ALRO, si in ce priveste noul “scandal” creat exclusiv de “opinia publica” numita presa.
Adica Adevarul (in exclusivitate!), Ziua (in exclusivitate!), Realitatea TV (in inclusivitate! preluand de la ceilalti).
Pe scurt - adica enuntand si separand clar faptele, o practica excentrica si stranie cu care presa noastra nu
