Ca la fiecare sfarsit de ianuarie, si anul acesta s-au intalnit, la Solothurn (cam 50 km nord de Berna), cineastii elvetieni, pentru a-si prezenta productiile si a da premii pe mai multe categorii: fictiune lung-metraj, scurt-metraj, documentar, animatie, scenariu, rol principal si secundar. 2006 se remarca mai ales prin numarul mare de filme produse si nicidecum prin diferente stilistice fata de anii precedenti. S-au proiectat, la Solothurn, 33 de lung-metraje de fictiune (unele din ele filme de televiziune, e drept), fata de circa 20 anul trecut (respectiv productia din 2005). La acestea se adauga un numar foarte mare de documentare - gen in care Elvetia exceleaza de obicei. Vitus , de Fredi M. Murer, a fost filmul premiat la categoria fictiune lung-metraj, care e si cel mai asteptat si ravnit premiu. Fusese prezentat si la Berlin, anul trecut, si a reprezentat Elvetia la Oscarurile pentru film strain, clasat printre primele 10, dar neintrat in cele 5 finaliste. E considerat drept marele succes elvetian pe plan international de anul trecut, cu un baiat al carui nume ne spune ca e de origine romana - Teo Gheorghiu - si cu Bruno Ganz in rol de bunic. E vorba, pe scurt, despre un copil supradotat, care se satura sa fie supradotat si discriminat (pozitiv) din aceasta cauza. Asa ca insceneaza un accident in urma caruia isi pierde capacitatile si coboara la normalitate. E un film destul de comun, bine jucat ce-i drept. Putin umor, putina tensiune, putina drama, putina nostalgie - din toate cate putin, dar cu teama de a pune prea mult accentul pe una din laturi, asa ca ramane un film cumintel si nu intelegi prea bine de unde tot acest succes. Este, in schimb, mult mai incitantWir werden uns wiederseh’n (al carui titlu s-ar traduce prin O sa ne mai vedem noi), de Oliver Paulus si Stefan Hilebrand. E al doilea film al regizorilor care facusera Wenn der richtige kommt, preze