Pe fondul unei crize politice de anvergură, micile crize, disfuncţiile cotidiene, gafele şi inadvertenţele curente nu se mai percep: înfloresc liniştite, nebăgate în seamă, ca nişte mofturi oarecari. Cînd te doare rău capul, nu te mai ocupi de zgaibe şi bătături, chiar dacă dindărătul lor mustesc puroaie. Cînd demisionează un ministru de Externe, nu te mai uiţi că, la un moment dat, jumătate din Bucureşti a rămas fără curent electric. Cînd ministrul Justiţiei stă sub o riscantă moţiune de cenzură, ce mai contează că reîncep inundaţiile, că sistemul sanitar se fisurează sau că învăţămîntul e şubred? Cînd se cere suspendarea preşedintelui, ţara întreagă, cu Europa ei cu tot, devine un fleac. Întreaga suflare românească, în frunte cu avangarda ei, presa, se mobilizează pentru a fi la înălţimea dezastrului.

Mă încăpăţînez totuşi să fac colecţie de "mărunţişuri". Cine mai ţine minte, de pildă, că acum vreo doi ani izbucnise, la Radiodifuziunea română, un scandal tenace, legat de persoana şi (in)abilităţile manageriale ale nou-numitei preşedinte director general Maria Ţoghină? Lucrurile au rămas, după tot tapajul, în acelaşi punct. Doamna Ţoghină continuă politica ineptului ei predecesor Dragoş Şeuleanu, cu care - corectă politic - întreţine, pare-se, relaţii cordiale. Audienţa Radioului public e în cădere liberă. Au dispărut cca un milion de ascultători. Postul cultural, oferit fără concurs unei doamne "din anturaj", are o grilă de emisiuni tot mai anemică. Biblioteca instituţiei, exilată de Şeuleanu la Apaca, pentru a face loc unui restaurant, a fost recuperată, dar stă depozitată într-un spaţiu de trecere, aşa încît accesul la cărţi să fie exclus, iar proiectul de cîrciumă să nu fie abandonat. Cînd doamna Ţoghină a devenit şefă, Radioul avea, prin malversaţiunile înaintaşului ei, o gaură în buget de vreo cinci sute de miliarde de lei vechi. Nimeni n-a fost gă