Am auzit ani de zile în Romaniaca poti face analiza politica fara nici un instrument profesional, pe baza simplei logici. Crizele politice actuale au macar atata avantaj, ca ne arata ca nu e asa. O situatie sociala trebuie descompusa aidoma unui motor pentru a vedea ce nu merge, si la asta logica nu e suficienta, trebuie sa poti construi, prin analiza inferentiala, un model mai complex. Ca sa reformezi un domeniu, trebuie întai sa întelegi cum functioneaza. Prin anul 2000 am scris mai multe texte în aceasta revista discutand sistemul constitutional romanesc. Ele au intrat în capitolul despre structura politica al volumului meuPolitica dupa comunism (Humanitas, 2002). Vad ca trebuie sa reiau azi discutia de acolo, întrucat exista riscul ca diversi constitutionalisti amatori, în frunte cu Emil Constantinescu, care niciodata nu a rezolvat vreo situatie dificila la vremea ei, dar are aerul în schimb sa stie exact ce nu merge azi, sa ne mai împinga în cine stie ce aventuri sau iluzii. Va spun de la început si pe scurt ca exista o tara cu sistem semiprezidential, de altfel inspirat din al nostru, care a facut, dupa ce presedintele intrase de mai multe ori în conflict cu primul sau ministru si cu Legislativul, exact ceea ce vor liberalii si d-l Constantinescu. In ciuda opozitiei populare, pentru ca electoratul ar fi vrut sa-si pastreze dreptul de a-l alege pe presedinte direct, clasa politica a profitat de oConstitutie mai usor de schimbat si a trecut la parlamentarism, hotarand ca presedintele sa fie ales de parlament. Au urmat mai multe încercari nereusite de a avea o majoritate în parlament, dar pana la urma s-a rezolvat. A fost ales domnul Vladimir Voronin, acest produs al parlamentarismului pur de la Chisinau, care nu a mai pierdut de atunci aceasta pozitie. În primul sau mandat, 2000-2005, în Moldova libertatea presei a fost sufocata, administratia recentralizata, jus