Dupa revolutie, Sibiul a avut soarta tuturor marilor orase industrializate din Romania: in cativa ani, gigantii industriali s-au prabusit, unii chiar cu "sprijinul" managerilor ajunsi in fruntea lor. In schimb, au aparut afacerile private, unele amenajate chiar in vechile hale de productie, iar orasul de pe Cibin traieste un boom economic.
Decapitalizate, puse pe butuci, sparte in bucati sau mentinute artificial in viata, cu pretul unor pierderi uriase, marile intreprinderi sibiene, precum Balanta, Independenta, Flaro, Mecanica, Metalurgica, 7 Noiembrie, Libertatea etc., au fost rand pe rand privatizate, de regula, cu investitori locali, o mare parte schimbandu-si obiectul de activitate. Azi, peste 90% din activitatile economice ale orasului se afla in sectorul privat. Multe societati au fost concentrate in mana unui numar restrans de oameni de afaceri, in fruntea carora se afla, de departe, sibianul Ion Carabulea, care detine numeroase unitati de productie, transporturi, servicii, turism etc., dar si o banca comerciala.
RASTURNARE. Daca, inainte de 1990, metalurgia, industria grea si constructiile de masini detineau ponderea in viata economica a Sibiului, azi, peste 40% din industrie este ocupata de marochinarie, incaltaminte si confectii textile. Practic, Sibiul, declarat, la inceputul mileniului trei, "Capitala culturala europeana", revine la o structura economica asemanatoare celei din perioada medievala, cand aici, ca in toate orasele sasesti din Ardeal, dominau breslele de mestesugari.
Mici investitii facute de cetateni italieni (mobila, caramida decorativa, pielarie), dar si afaceri mutate din Germania, atrase de campania de promovare sustinuta de primarie incepand cu anul 2000, au dus la un adevarat boom al economiei locale. Nu putini patroni se plang insa de lipsa fortei de munca adecvate - situatie datorata atat migratiei in strainatate a
