Cu adevărat rugăminţile unui copil înmoaie inimile şi deschid mai lesne baierele pungii. Iar atunci când gestul copilului e pur altruist, răsplata vine de la sine.
Ilie are aproape 14 ani, este român, dar învaţă încă să vorbească româneşte. Pentru că cea mai mare parte a vieţii sale a petrecut-o în Boston, SUA. Este unul din copiii români abandonaţi în spitale şi adoptaţi de străini în anii de după Revoluţie.
Mama sa adoptivă este asistent social şi făcea parte din primul grup de studenţi americani aduşi în 1995 ca voluntari în spitalele şi căminele din Bucureşti de către Dorothy Tarant, cea care ulterior a pus în "Casa de pe Stâncă" a Cetăţii Sighişoara bazele fundaţiei Veritas.
Despre părinţii naturali ai lui Ilie nu se ştiu nici acum prea multe lucruri, nu se cunoaşte nici măcar locul exact al naşterii sale.
Abandonat într-un spital din Bucureşti alături de alte zeci de suflete ca el a crescut cu oarecare deficienţe.
"Nu ştiu exact diagnosticul pus de medicii americani care l-au consultat, însă aceştia au spus că Ilie s-ar fi născut perfect normal. Mediul în care şi-a petrecut primul an de viaţă, lipsa atenţiei din partea personalului (pentru că pe vremea aceea în orfelinate câte o infirmieră se îngrijea de câteva zeci de copii) i-au influenţat dezvoltarea", a povestit Vladimir Şargu, PR manager Veritas.
Ilie a fost îndrăgit de studenta din SUA care a "lucrat" cu el, chiar şi-a prelungit perioada de şedere în România pentru a-i fi mai mult timp aproape. Reîntoarsă în SUA a depus cerere de adopţie pentru Ilie. Procedurile au fost greoaie, cererea nu putea fi făcută nominal, dar a avut noroc că primul copil de pe lista adopţiilor a fost luat înapoi de părinţii naturali, iar Ilie era "următorul pe listă".
Rugăminte la Toy Factory
Ilie şi mama sa adoptivă revin anual în România, iar de când Dorothy a înfiinţat fundaţi
