MANUALUL BUNULUI ROMAN Prefer ecologismului global si catastrofist, ecologismul "reparatoriu" Atunci cind m-am referit la problema incalzirii globale acum citeva saptamini, in treacat si mai curind ironic, nu banuiam ca opiniile mele vor trezi un interes anume. Din acest punct de vedere, reactiile cititorilor, mai cu seama comentariile la versiunea electronica, m-au surprins si bucurat. Este inutil sa adaug ca aproape toate au fost critice, intr-o forma sau alta. Din fericire, critice, chiar polemice, nu insa calomnioase. Pe de alta, remarc un paradox: oamenii sint mai interesati de problemele „globale" decit de cele „locale". In acelasi timp, mai observ ca adesea cititorul de pe net nu are rabdare. Mai precis: nu vrea nuante si nu este dispus sa negocieze prea mult din ceea ce el crede ca este dreptul sau suveran la propria opinie.
In general, aceste opinii se invirt in jurul legitimitatii de a pune in discutie o asemenea teorie universal recunoscuta. Astfel, intr-un comentariu , cineva ma acuza ca nu fac decit sa agit pareri despre o „teorie conspirationista eco-socialista", cu alte cuvinte ca ma agat de teorii conspirationiste in loc sa vad consensul spontan al lumii stiintifice, ca forma de acreditare absoluta.
Nu cred in conspiratii mondiale si n-am sugerat nicaieri ceva de felul acesta. Dar in acest caz lucrurile nu sint atit de simple. Poate ca este vorba mai mult de o conspiratie spontana decit de una in sens propriu, amestec de conformism intelectual, pasiune ideologica si interese de toate felurile, care se coalizeaza in vederea exploatarii unei cauze extrem de ofertante. Aceasta nu insemna nici macar ca aceasta cauza nu poate fi legitima sau nobila. Cei care cunosc cit de cit felul in care este structurata piata intelectuala in lumea occidentala stiu cit este de greu sa emiti teorii noi, care sa fie in contra opiniei generale, mai cu seama da
