Cinci pe Lipscani, trei la Unirea, doi in Craiovita si Brazda, doi in piata... Rândurile vânzatorilor ambulanti de carti s-au rarit serios in ultima vreme. Motive sunt destule. Dar unul doare cel mai rau dintre toate: lipsa de respect pentru carte! Livia si Nicolae Radulescu sunt doar de trei ani pe piata. Dupa zeci de ani de munca la stat - unul ca electrician, celalalt ca operator in industrie alimentara - si câteva luni la patron, sotii si-au inchiriat un spatiu de vreo doi metri in Piata Centrala. Si-au luat mese, doua scaune si au pornit afacerea - cam ingalbenita de ani, dar, sperau ei, de succes. „Noi vindem carti vechi. Ne-am gândit ca se dau mai bine decât cele noi, care, de cele mai multe ori, au preturi inaccesibile. In al doilea rând, furnizorii se gasesc usor: sunt destui oameni care, din pricina saraciei, sunt nevoiti sa-si vânda cartile din biblioteca pentru a supravietui. Printre ei se numara fosti profesori, doctori, oameni care au doar carti bune, autori consacrati. Gândita astfel, afacerea nu avea cum sa dea gres“, povesteste Nicolae Radulescu inceputurile „bisnisului“. In aglomeratia pestrita din piata, intre taranci cu legaturile de usturoi pe mâna si tarabe cu marfa ieftina „de la rusi“, stivele de carti au atras de la bun inceput privirile si degetele intelectualilor surprinsi la ora de cumparaturi lunare. Succesul s-a lasat insa asteptat pâna in ziua de astazi. „Nu e nici o scofala! Câstigam putin peste salariul minim pe economie... adica mai nimic. Apoi socotim: doua milioane chirie, taxe la fisc de un milion jumate, cât ne costa transportul, iar dupa ce tragem linie, mai ca nu ne alegem cu nimic“, spune patronul anticariatului. Anticariatul - o afacere proasta Chiar si cu adaos de suta la suta - cât le permite legea - vânzarea de carti vechi nu este nicidecum o lovitura, cum credeau. Mai mult, ca in toate sectoarele de comert, exista sezon b