Postul Pastilor / FERESTRE SPRE CER Eram mica de tot si tin minte o intamplare pe care n-am inteles-o deloc atunci, deci n-ar fi trebuit s-o tin mine si totusi am tinut-o. Eram in orasul meu natal, Iasi, la o gradinita supervizata de suedezi.
Intr-o zi, educatoarele umblau de colo-colo tulburate si una dintre ele a spus: Copii, dam jos icoana si de maine aici, pe perete, va sta tatucul Stalin. Tin minte locul de langa fereastra si tabloul urias aproape pana-n tavan hasurat cu negru si rosu. Mai zilele trecute am prins sfarsitul unei emisiuni "Sa fie sau nu icoana pe peretele clasei la scoala?" Nu m-au suparat tampeniile, aberatiile, lasitatile sau raspunsurile SF ale ministrului Hardau, m-am invatat cu mizeria spirituala minutios mediatizata din ultimul timp. Dar am sangerat de durere cand i-am auzit pe cei doi reprezentanti ai scolii, doi elevi de liceu, vorbind despre subiect. Un baiat si o fata. Fata avea ochelari, scriu asta ca sa se recunoasca, cu parul adunat neingrijit intr-o claie creata. Baiatul era mai acatarii, dar tot din conducerea clasei, a scolii, a liceului. Si au realizat atunci ca activistii nu sunt ai erei socialiste, un produs comunist ca sa-l putem injura. Activistii se nasc pur si simplu oricand si oriunde. Si sunt uraciosi si rai.
ACTIVISTII. Otrava pe care o varsau acesti doi adolescenti era sinistra. Fata era revoltata ca a fost inscrisa cu forta la ora de religie, cum i s-a folosit semnatura... Baiatul era revoltat ca erau icoane pe perete. Si avea si o teorie tot otravicioasa. Erau doua exemplare perfecte de "activisti". Ma tem de ei oriunde vor ajunge. Erau de fata o parte dintre cei mai stralucitori intelectuali ai zilei.
Ma-ntreb, in afara de lupta plina de temperament pentru o cauza nobila, le-a explicat cineva ce-nseamna icoana celor doi copii, de ce trebuie sa fie pe perete, de ce e buna materia asta - Religia - si c
