John Kennedy Toole, "Biblia de neon", traducere de Cristian Neagoe, Editura "Polirom" (tel. 0232/21.74.40) 220 pag.

Din momentul cand, in urma cu ceva ani, am citit prima oara romanul "Conjuratia imbecililor", l-am pus pe J.K. Toole pe raftul intai al preferintelor mele. Chiar daca n-as fi stiut nimic despre scurta viata a autorului acestei satire (de o forta narativa si o inventivitate seducator-coplesitoare), tot acolo l-as fi plasat, printre cei mai buni. Era unica lui carte cunoscuta si venea sa recompenseze cu un urias succes postum o nedreptate ce-l impinsese la sinucidere, la numai 32 de ani. Sigur ca tanarului scriitor genialoid admiratia tarzie nu-i mai folosea la nimic. Dar daca, si dupa decenii de la moartea lui in anonimat, cititori din toata lumea se gandesc la el, daca a ajuns in milioane de case si constiinte - e si acesta un fel de justitie a sortii. Care, pana la urma, a blamat opacitatea, lipsa de fler profesional a celor care l-au ranit intr-atat incat viata i-a devenit insuportabila. Anul acesta John Kennedy Toole ar fi implinit 70 de ani si nu putem sa nu ne gandim cat de bogata ar fi fost cariera lui literara (poate incununata cu un Nobel), daca romanul "Conjuratia imbecililor" ar fi aparut in anii 60 si i-ar fi adus atunci satisfactia recunoasterii, celebritate, bunastare. Dar (imi place sa repet), miracolul potential harazit scriitorului e ca, asa cum spunea Bulgakov, manuscrisele nu ard si valoarea lor - atunci cand e veritabila - isi face drum pana la urma. Chiar daca flacaruile de comoara joaca pe un mormant. J.K. Toole s-a nascut in 1937, la New Orleans, a facut studii universitare si a devenit profesor, dar scrisul a fost lucrul cel mai important din existenta lui singuratica, alaturi de o mama cam nevrotica. Doar scriind a putut da frau liber bogatiei ideatice, sensibilitatii, revoltei juvenile fata de prejudecati, inchistari