Actiuni intamplatoare sau mai putin intamplatoare au condus, in ultimii 17 ani, la volatilizarea uneia dintre cele mai mari comori pe care Romania o detinea in decembrie 1989: patrimoniul Uniunii Generale a Sindicatelor din Romania (UGSR).
Miscarea sindicala de pana in 1989 insemna peste 7,5 milioane de romani care cotizau luna de luna pentru sporirea averii detinute de UGSR. Sindicatul „comunist“ avea in conturi 4,7 miliarde lei, la BNR si Bancorex. La cursul dolarului de atunci, insemna nici mai mult, nici mai putin de 313 milioane de dolari.
La aceasta suma se adauga un patrimoniu impresionant: 51 de case de cultura, 19 cluburi sindicale, 17 case de odihna si tratament, 34 de sedii, 291 de apartamente si 19 garsoniere, 37 de garaje cu 89 de boxe, 344 de baze sportive si 8 unitati anexe.
Banii au fost „retrasi“ din conturi, locuintele s-au „vandut“, bazele sportive si garajele au fost „retrocedate“, iar multe dintre hotelurile din statiuni au ajuns la „patroni“.
Cum s-a format o astfel de avere
Poate va intrebati cum de o organizatie sindicala era posesoarea unei astfel de bogatii, chiar pe vremea in care toate bunurile erau ale poporului?!
Patrimoniul UGSR reprezinta, de fapt, o parte din acumularile facute de-a lungul a 150 de ani de toate sindicatele din Romania.
Un moment de referinta in aceasta etapa este anul 1872, cand se infiinteaza Asociatia Generala a tuturor lucratorilor din Romania. Dupa 1900 apar uniuni de sindicate, create pe ramuri din aceleasi profesii sau meserii inrudite, iar in 1906 este constituita Comi-sia Generala a Sindicatelor din Romania, atunci fiind adoptat si statutul general al miscarii sindicale.
In acelasi an s-au pus bazele caselor de ajutor reciproc ale sindicatelor. Intre anii 1919 si 1921 dezvoltarea uniunilor sindicale s-a accentuat, iar dupa 1
