Era 1-1. Era un fel de Steaua-Dinamo. Un meci mult prea disputat si pana la plictiseala discutat. Dupa un an si jumatate de incasari cu talent, premierul a iesit si el la atac.

Prins cu intalnirea mica intre Patriciu si Macovei, si apoi prins din nou cu biletelul mic, tot in sprijinul domnului Patriciu, prim-ministrul s-a vazut nevoit sa ia niste Ginko Plus pentru memorie si sa aiba tot felul de amintiri.

Amintiri care sa o rascoleasca si pe doamna Udrea - cea care spunea suav: „Imi amintesc, de cand eram la Palatul Cotroceni...“ -, dar si pe insusi presedintele care, iata, e lovit acum cu propriile sale arme, e impuns cu propriul bat prin gardul constitutionalitatii.

Bref, ce avem? Un petro-bilet Tariceanu-Basescu, un Alro-biletel Basescu-Seres si, de joi seara, un Art Constructii-biletel Basescu via Dobre, ministrul transporturilor. E 2-1 pentru Tariceanu, daca e sa judecam dupa una dintre marile placeri barbatesti: fotbalul.

Dar, ca si in sport, meciul politic se joaca pana la ultimul fluier al arbitrului - poporul, de aceasta data -, care tare mi-e ca ii va lasa pe luptatorii de wrestling din politica damboviteana sa se bata pana la ultima picatura de sange si credibilitate.

Ca, daca tot se cred niste Undertaker si Umaga ai acestui sport extrem, dar facatura, cap coada, pentru spectacol, macar sa ne amuzam si noi ca, desi la un moment dat poate vor dori sa se opreasca din pumni si picioare, nimeni nu va fi dispus sa-i ia in seama.

Morala razboiului in biletele prin care demnitari de cel mai inalt rang ai Romaniei intervin pentru o societate comerciala sau alta ne demonstreaza ori ca suntem nebuni - si ni se par lucrurile normale ca fiind anormale - ori suntem foarte nebuni - pentru ca nu ni se pare atat de grav ce fac acesti oameni pusi sa ne conduca.

De la tratament bland pentru un om de afaceri la energi