Putina lume stie ca, dupa al doilea razboi mondial, cand americanii au propus Europei planul Marshall in vederea reconstructiei, singurul lucru pe care l-au cerut in schimb a fost ca filmele produse la Hollywood sa circule fara restrictie in tarile ajutate. Iata, citata din memorie, fraza unui senator care justifica astfel aceasta conditie la prima vedere cel putin bizara: "Europenii vor vedea intai filmele noastre, iar apoi vor cumpara produsele noastre".
si chiar asa a fost. Europa, dar si intreaga planeta au intrat intr-un adevarat delir: toata lumea si-a dorit sa aiba blugi si T-shirt-uri, sa bea coca-cola, sa manance "hot dogs" si "burgers" si sa mestece "chewing gum". Filmele produse la Hollywood au fost cea mai formidabila masina publicitara inventata vreodata pentru a raspandi pe glob un model economic si comportamental. Masina americana, locuinta americana cu piscina, bucataria americana dotata in primul rand cu un frigider urias, cartierul de locuinte american in care proprietarii isi taie mandri gazonul cu masini de tuns iarba sofisticate, toate acestea si alte milioane si milioane de imagini s-au infiltrat in miliarde de creiere. Visul american a devenit unul planetar, pentru ca toata lumea a inceput de fapt sa considere modelul de viata si de consum american drept idealul suprem. Iar evaluarea reusitei in viata n-a mai avut decat doua variabile: ori ajungi ca ei, ori esti un ratat.
Sigur, Hollywoodul a produs uneori si filme cu accent critic, iar numerosi producatori americani independenti n-au ezitat sa demoleze "visul american", sa-i puna in evidenta limitele, stupizenia, contradictiile. Aceste palme aplicate pe fata a milioane de pamanteni hipnotizati, venite chiar de la hipnotizator, n-au reusit insa sa produca nici un efect de trezire durabila. Masina de spalat creiere a Hollywoodului a fost mai puternica, iar antidotul, chiar daca vi
