Invitatia de a scrie in acest numar al “Gazetei de Maramures” am primit-o ca pe o adevarata provocare. Intai m-am gandit sa iau rolul unui reporter si sa realizez un interviu mai amplu, cu o personalitate de prestigiu.
Dupa cateva zile, timp in care m-am “dat pierdut” la telefoanele si sms-urile colegilor de la “Gazeta”, mi-am dat seama ca nu voi avea timp pentru un asemenea demers pur jurnalistic. Apoi m-am gandit sa scriu un comentariu, o analiza politica.
Dar, am realizat ca in turbulenta ultimelor zile, cu cereri de suspendare a Presedintelui, cu motiuni de demitere a Ministrului Justitiei, cu discursul agresiv al lui Traian Basescu in Parlament, judecata mea ar fi invariabil influentata, iar un comentariu ar fi interpretat mai degraba ca un text de propaganda politica, decat ca o analiza riguroasa a starii de fapt.
Intr-o noapte de nesomn, m-am decis la aceasta formula de “jurnal”, gandind ca poate va interesa pe cineva cum vede unul dintre primii euro-parlamentari romani temele unei saptamani politice.
Mai am o singura emotie: din cauza activitatii din ultimii ani, oare n-am uitat sa mai scriu? Colegii de la “Gazeta” stiu despre mine ca am fost jurnalist...Daca vor crede dupa acest articol ca scriu prost? Oare cum voi mai da ochii cu Dan, cu Puiu, cu Ioana, cu ceilalti? O incercare merita insa facuta...
Romania vazuta dinspre normalitate Toata saptamana am stat aici, la Strasbourg, unde au loc sesiunile plenare ale Parlamentului European, cu ochii atintiti spre agentiile de stiri si spre calculator, urmarind Realitatea TV. Si cu biroul plin de colegi romani, carora am facut greseala sa le spun ca mi-am facut un abonament la un site care iti permite accesarea posturilor de televiziune romanesti.
Mare greseala...”La patru suntem la tine in birou sa vedem motiunea impotriva lui Macovei”...”Vezi ca l
