Ne-a dat Dumnezeu o iarna calma, in aer liber, dar agitata in incintele vietii politice. Si, probabil, nici primavara nu va fi altfel. Totusi, indraznesc sa afirm ca a inceput timpul Romaniei. Daca framantarile din arena politica se vor dovedi a fi inevitabil vremelnice, o alta cursa importanta se anunta a fi de durata: avantul economiei. Lumea vede, astazi, o alta fata a Romaniei, diferita de cea de acum cativa ani, patata de inflatie mare, de arierate, de gaurile negre din industria de stat si de saracie, dovada cea mai sigura fiind concluzia multor oameni de afaceri, din nenumarate tari bogate, ca e timpul sa investeasca in Romania.
E cert ca Romania a devenit premianta clasei la capitolul crestere economica. Din 2000 incoace, fara intrerupere, PIB-ul nostru a urcat cu ritmuri neatinse nici in Bulgaria, nici in Ungaria, nici in Cehia, nici in Slovacia sau in Polonia, nici chiar in Slovenia. Dupa mai multi ani de cadere economica, insotita de largirea sferei saraciei, Romania a inceput sa inainteze si a trecut in fata. Si unde e crestere e loc pentru investitii. Sigur, inflatia mare ar fi putut sa constituie, pentru investitori, un motiv de descurajare. Dar i-a incurajat tendinta: inflatia a fost intr-adevar mare si dupa anul 2000, dar in neintrerupta descrestere. Practic, inflatia s-a transformat in dezinflatie.
E drept ca progresele facute de tara noastra, care au schimbat fata economiei, s-au manifestat cu deosebire in planul macrostabilizarii. Numai ca macrostabilizarea nu avea cum sa rezolve toate problemele fara microstabilizare. Concret: fara schimbari profunde in economia reala. Sigur, astfel de schimbari erau posibile numai daca ar fi fost atacate structurile din companii. Riscand, desigur, ca rationalizarea schemelor de personal sa fi adus somaj; rationalizarea costurilor de fabricatie sa fi pus fata in fata doua tablouri dure: mai multa c
