Din ce în ce mai multe companii româneşti înţeleg fie avantajele pe care le ai dacă acţionezi sub umbrela unei mărci cunoscute, fie pe cele aduse de extinderea propriei mărci pe banii altora. Vi s-a întâmplat, cu siguranţă, să intraţi într-un restaurant McDonald’s, într-un magazin Kenvelo, Germanos sau Diverta ori într-o benzinărie Rompetrol, MOL sau LukOil şi în oraşul în care locuiţi, şi în altă localitate din ţară. Aţi găsit o atmosferă fami

Din ce în ce mai multe companii româneşti înţeleg fie avantajele pe care le ai dacă acţionezi sub umbrela unei mărci cunoscute, fie pe cele aduse de extinderea propriei mărci pe banii altora.

Vi s-a întâmplat, cu siguranţă, să intraţi într-un restaurant McDonald’s, într-un magazin Kenvelo, Germanos sau Diverta ori într-o benzinărie Rompetrol, MOL sau LukOil şi în oraşul în care locuiţi, şi în altă localitate din ţară. Aţi găsit o atmosferă familiară: aceleaşi culori, aceleaşi logo-uri, aceleaşi produse, chiar şi aceleaşi preţuri. Desigur că nu v-a trecut niciodată prin gând că, deşi este vorba de aceeaşi marcă, proprietarii afacerii similare din, să zicem, Oradea sunt cu totul alţii decât cei din Iaşi sau Constanţa. Unii ar putea fi chiar deţinătorii de drept ai mărcii, iar alţii - doar cei care plătesc pentru a o utiliza. Doar că un simplu client nu-şi va da seama niciodată de aceste diferenţe şi acesta este unul dintre marile atuuri ale sistemului de franciză.

Apărut în Statele Unite acum peste 150 de ani, când inventatorul maşinilor de cusut Singer a încercat să-şi extindă reţeaua de distribuţie apelând la alţi oameni de afaceri, şi perfecţionat de Western Union, deţinătoarea reţelei de telegraf, sau de compania Coca-Cola, sistemul a început să cunoască gloria în perioada interbelică (lanţul de hoteluri Howard Johnson este unul din cele m