Cei aflaţi în situaţia de a citi – poate numai din simplă curiozitate – noua formă a Codului fiscal ajung să spună la unison „am citit prima frază şi n-am înţeles nimic“. Şi, reţineţi, vorbim de un text de lege care ar trebui să fie accesibil tuturor, în sensul în care modalitatea de stabilire şi de încasare a creanţelor fiscale trebuie să fie suficient de clară şi precisă pentru toţi contribuabilii vizaţi. De altfel, nu doar cei care

Cei aflaţi în situaţia de a citi – poate numai din simplă curiozitate – noua formă a Codului fiscal ajung să spună la unison „am citit prima frază şi n-am înţeles nimic“. Şi, reţineţi, vorbim de un text de lege care ar trebui să fie accesibil tuturor, în sensul în care modalitatea de stabilire şi de încasare a creanţelor fiscale trebuie să fie suficient de clară şi precisă pentru toţi contribuabilii vizaţi.

De altfel, nu doar cei care citesc ocazional acte normative au probleme în a descifra noul cod fiscal. Persoane cu mai mult exerciţiu şi chiar cu mai multe cunoştinţe în domeniu se descurcă greu în hăţişul de fraze lungi şi întortocheate ale codului. Prin comparaţie, Codul de procedură fiscală este mai „aerisit“ şi mai uşor de parcurs.

Să fie vorba doar de nepriceperea legiuitorului în a formula textul normativ? Şi da şi nu. În primul rând, este evident că problematica fiscală este acum mult mai complexă. Cel puţin din punctul de vedere a TVA, lucrurile s-au complicat exponenţial - paradoxal tocmai pentru a asigura libera circulaţie a bunurilor şi serviciilor.

Pentru a avea o imagine mai clară asupra acestei comlexităţi despre care vorbeam, este suficient să aruncăm o privire asupra situaţiei celor care, înainte de 2007, erau numiţi „neplătitorii de TVA“. Ne referim mai exact la acele persoane juridice impozabile (care derulau operaţiuni impozabile