Intr-o excelenta revista a unei retele de librarii (Diverta) citesc o istorie care mi se pare incredibila. Se spune ca, abia instalat in functia de rege al României, Carol I a hotarât sa construiasca o resedinta a casei regale. O face dupa modelul micilor feude germane (sa mai spun o data cui a uitat ca la 1848 Germania era impartita in vreo 400 de ministate feudale, cu regi, guverne, vami si armate separate, conduse de câte un suveran instalat intr-un castel de obicei pe vârf de deal sau in padure). Carol I hotaraste ca resedinta casei regale sa fie la Sinaia, pe un teren acordat de consiliul local, in asa-numita Poiana a Vacarestilor. Incep excavatiile si se pare ca se descopera peste o suta de placi din aur, cu o greutate totala de peste o tona si jumatate. In medie, o placa ar fi avut 1,5 kg. Aceste placi sunt acoperite cu semne ale unei limbi necunoscute si cu desene ale cetatii Sarmisegetuza, fie din vremea lui Burebista, fie din vremea lui Decebal. Ciudatenia este ca aceasta cetate din Muntii Orastiei a fost descoperita abia in secolul al XX-lea. Placile sunt analizate de marii istorici ai vremii, respectiv Alexandru Xenopol si Dimitrie Onciul. Regele hotaraste, impreuna cu primul-ministru de atunci (Lascar Catargiu) si cu aprobarea marilor istorici, sa topeasca placile si sa le transforme in aur comercial. România platea inca tribut turcilor, iar regele Carol I purta negocieri cu tarul pentru a elibera tara de dominatia otomana. Armata trebuia finantata, iar tezaurul dacilor a venit la timp. Totusi, regele Carol I hotaraste ca fiecare placa din aur sa fie copiata in plumb, iar copiile sa fie depozitate pentru a fi studiate mai târziu. Exista procedura tehnologica pentru aceasta operatiune. Pe vremea aceea (care a tinut pâna prin 1995 in Bucuresti), cartile si revistele se tipareau prin formarea unei matrite de plumb care se ungea cu cerneala. Asa ca regele Ca