Catalin Mihuleac De la chinezoi mereu am importat marfa cu ghiotura, dar singurele produse cu adevarat fiabile s-au dovedit "Revolutia culturala", folosita cu bun randament de Nicolae Ceausescu dupa 1971, si "Mafia galbejita si oblica la ochi", pusa in priza dupa 1989.
Sigur, ar mai putea fi invocate si restaurantele chinezesti, care-s puzderie in toate orasele noastre, de te-mpiedici de ele. Dar, pentru ca in Romania ele se sfiesc sa serveasca mata cu stafide la cuptor si caine umplut cu portocale, restaurantele nu prea isi merita numele de restaurante.
Restul bunurilor chinezesti - fie ca se numesc ascutitori de creioane, fierbatoare de cafea sau tirbusoane pentru sticloantele cu vin - se disting prin proprietatea rara ca te slujesc, sontac-sontac, o zi-doua-trei, dupa care clacheaza inexplicabil, cu cracii iremediabil in sus. Dar nici cel mai mare cusurgiu nu pune pierderea la inima: produsele fratilor chinezoi sunt cele mai ieftine de pe piata romaneasca si te tin de exact cate parale dai pe ele. Asa incat, daca te superi, il manii pe Dumnezeu.
Nu m-am mirat, asadar, cand am aflat ca un alt produs ieftin de sorginte chinezeasca, e vorba de forta de munca femeiasca importata din Asia, si-a probat perisabilitatea intr-o fabrica de confectii din Bacau. In mod previzibil, forta de munca a functionat cateva zile, dupa care s-a dat defecta din senin. Chinezoaicele l-au atacat pe director cu furculitele, ca intr-o versiune de interior a rascoalei de la 1907, interpretata de actrite galbejite, iar intre timp cele mai multe au si sters-o pe meleagurile de pe care au venit.
Bietul director, care-n mod cert a vazut la viata lui destule filme continand cruzime asiatica, spune ca s-a speriat de moarte si mai scuipa si acum in san, dar eu cred ca nu era cazul. Daca furculitele erau "made in China", sigur nu-l pastea nici un pericol.
