Economia reala nu are un singur sens, oricat de intelepti ar fi guvernantii si banca centrala. Dar fluctuatii majore pot fi evitate, ca si o "aterizare fortata", o recesiune severa. Indatorarea externa pe termen scurt a ajuns la 13,2 miliarde euro in 2006, de la 6,4 miliarde in 2005 si 3,2 miliarde in 2004 (datoria externa totala a ajuns la aproape 40 miliarde euro in 2006, aproape s-a dublat fata de 2004). Sectorul privat a dat tonul indatorarii deficitele bugetare fiind mici in timp ce contul curent a cunoscut deficite in crestere constanta. Deficitul de cont curent a atins anul trecut 10,5% din PIB.
Si in conditiile unei economii de piata unde sectorul privat este majoritar, unde exista disciplina bugetara respectabila si unde, este de presupus, bancile beneficiaza de guvernanta corporatista de calitate apar excese. Acestea pot conduce la suprareactii in fluxuri financiare, ce induc ajustari dureroase pentru firme, pentru economie.
Cresterea indatorarii externe pe termen scurt este si un raspuns al firmelor la masurile BNR de restrictionare a creditului in valuta. Avem aici o fateta a liberalizarii contului de capital, care reduce mult din puterea bancii centrale de a limita expansiunea cererii interne.
In 2006, investitiile straine directe (ISD) au trecut de 9 miliarde euro acoperind peste 90% din deficitul de cont curent. S-a afirmat ca ISD anuleaza din nelinistea privind finantarea unor deficite externe in crestere. Dar cand privatizari mari (cazul BCR) intra in calcul ISD-ul agregat relevant se reduce considerabil. Nu mai vorbesc ca fondurile din privatizare nu au intrat inca in piata fiind pastrate in conturi speciale. In fapt, alte capitaluri (pe termen scurt, sau creatoare de datorie) au contribuit sensibil la finantarea deficitului de cont curent.
Un alt argument "linistitor" invocat ar fi ca avand un leu convertibil si un curs
