Sănătatea românilor este şi ea învechită, dacă este să ne luăm după normele Uniunii Europene. Chiar dacă se spune că românii sunt în urmă cu 50 de ani faţă de fraţii comunitari din Germania, când sunt întrebaţi de sănătate pot spune că se fac bine la fel ca în urmă cu un secol. Progresele făcute pentru aderarea în Uniunea Europeană sunt anemice, însă nu toate sectoarele îşi revin din starea de convalescenţă din tranziţia post-decembristă. Sistemul sanitar va trebui şi el să se aplece în faţa normelor UE, care au stârnit amuzament în multe alte cazuri.
Pacientul european
Dacă ar fi să fim pacienţi europeni, ar trebui să stăm în saloane cu maxim trei colegi de suferinţă. Acum, într-un salon sunt oblojite nouă suflete. Pentru a uita de dureri până la următorul calmant, am putea să deschidem televizorul sau să dăm un telefon la cei dragi pentru a le spune că ne simţim bine.
Deocamdată, în saloanele de la Spitalul Judeţean nu există nici măcar un aparat de ventilaţie artificială la fiecare pat. Pentru ca să ne păstrăm puterile, la fiecare două saloane ar trebui să existe un grup sanitar. Acum putem vedea bolnavi care se târăsc conectaţi la stativul cu perfuzii până la toaleta aflată la cap de coridor. Coridorul e lung de 50 de metri. Medicii europeni ar avea şi ei condiţii mult mai bune în care să-şi desfăşoare activitatea.
Pe lângă aparatura care ar trebui să le uşureze diagnosticul, ei ar avea cameră proprie, garderobă, salon septic şi alte asemenea facilităţi. Şi asistentele ar trebui să aibă dependinţele lor. Mai mult, studenţilor le-ar trebui şi lor o cameră specială de studiu.
„UE ne cere camere de minim 16-18 metri pătraţi, dotare cu trei sau maxim şase paturi. Există o distanţă standard bine stabilită care trebuie să existe între geam şi pat, între paturi. La fiecare două saloane trebuie să existe un grup sanitar. UE mai cer
