Dintotdeauna am pledat pentru independenta justitiei. Dintotdeauna am considerat ca inamovibilitatea acordata judecatorilor este un mare cistig pentru democratie. Nimic nu ma poate face sa-mi schimb aceasta parere! Nici faptul ca exista infractori periculosi judecati in stare de libertate, nici faptul ca tergiversarea unor dosare este direct proportionala cu greutatea conturilor celor inculpati. Nici macar faptul ca infractori, de talia fratilor Camataru, mai au un pic si vor iesi din puscarie, tot in urma unei hotariri judecatoresti, dupa ce in prima instanta fusesera condamnati la ani grei de detentie. Si totusi, sincer, cind pe toate posturile TV s-a difuzat aceasta stire am simtit o mare dezamagire si nu le-am gasit nici o scuza magistratilor care au gasit de cuviinta sa elibereze indivizi cu asemenea "curriculum vitae": sechestrari de persoane, rapiri, proxenetism, taxe de protectie, tilharii. Asadar, oricit de democrat ai fi, e dificil sa inghiti si pretul libertatii justitiei. Un pret care de multe ori aduna atita nedreptate incit devine din ce in ce mai greu sa discerni intre bine si rau. Cu alte cuvinte, ajungi sa te-ntrebi: e bine sau e rau ca magistratii nu raspund decit in cazuri extrem de rare, pentru verdictele pe care le dau? Verdicte care uneori marcheaza existente, schimba destine sau, si mai grav, afecteaza comunitati.

In acest context, cele trei hotariri judecatoresti, la care facem referire in ziarul de azi, pronuntate atit de discriminatoriu, in aceeasi zi si de catre acelasi complet de judecata, constituie un exemplu al faptului ca nu toti magistratii inteleg ce mare responsabilitate le apasa pe umeri odata cu inamovibilitatea capatata. Nu poti sa condamni doi oameni la cite doi ani de INCHISOARE, cu suspendare e adevarat, dar asta nu inseamna ca nu le pateaza cazierele, implicit viata, in vreme ce un alt inculpat, mult mai vinovat de