Rostul presei intr-o societate democratica nu e acela de a ridica imnuri de slava demnitarilor. Daca-si indeplinesc competent si onest atributiile si legile, de asta au candidat, nu fac decat un lucru normal si sunt platiti cu varf si indesat. Rostul presei e sa-i traga de maneca atunci cand derapeaza, cand ajung sa se considere stapani pe domenii si chiar pe tara. Cand isi folosesc functia pentru privilegierea lor si a apropiatilor lor. Toate acestea sunt un loc comun. Nu prea bine cunoscut insa si mai ales acceptat de dl Basescu. Razboindu-se cu cativa din preopinentii sai politici, pe care-i invinuieste ca-si folosesc influenta media spre a-l ataca, presedintele ajunge - a devenit un obicei - sa jigneasca profund intreaga breasla a jurnalistilor. Care in nici un caz nu-i crediteaza pe un Voiculescu, Tariceanu sau Geoana ca fiind prototipul politicianului. Pentru ca nici nu sunt.

Presa insultata de presedinte e aceeasi, nu alta, care a contribuit decisiv la inlaturarea fostei puteri si care l-a ajutat sa se mute la Cotroceni. Obisnuit, probabil, cu obedienta matrozilor sai de odinioara, ori a consilierilor sai si a propagandistilor dintr-un PD tot mai jenant exprimandu-i poftele autoritariste sau resentimentele, in viziunea dlui Basescu profesionistii din mass-media sunt un soi de slugute sau de goarne ale patronatelor, fara opinii proprii, fara sira spinarii. Se insala amarnic. Or fi si din astia. Dar ii poate gasi mai lesne in cercul sau de laudatori, care, in schimbul unor favoruri sau chiar inalte cinuri publice, inclusiv diplomatice, nu ostenesc sa-l cante, sa-l tamaieze neconditionat si neargumentat, maraind amenintator la oricine cuteaza sa aiba o vedere necesar critica.