Practic, in mai multe randuri in ultimul timp, guvernatorul BNR Mugur Isarescu a avertizat asupra politicii salariale in 2007, de care a legat direct soarta inflatiei in acest an. Soarta inflatiei - adica ceea ce-l intereseaza cel mai mult, intrucat, chiar si din punctul de vedere al legislatiei in vigoare, stapanirea inflatiei, si nu vreun alt obiectiv macroeconomic, se afla in sarcina Bancii Nationale. Guvernatorul a subliniat ca in prognoza de inflatie pe 2007 cea mai mare incertitudine este data de cresterea salariilor, care, daca nu va tine cont - insista domnia sa - de cresterea productivitatii muncii si a profitabilitatii companiilor, poate afecta procesul de dezinflatie. Dezinflatie, pentru ca tinta de inflatie stabilita de BNR pentru acest an este de 4% plus/minus 1%, adica sub cele aproape 5 procente inregistrate in 2006.

In mod curios, oficialii Bancii Nationale nu sunt la fel de fermi in ce priveste alt fenomen macroeconomic dependent strict de evolutia productivitatii in economie: cursul monedei nationale. Desigur, acesta, poate mai mult decat inflatia, este influentat si de evolutia altor agregate economice si monetare, de modificarile unor conditii interne si externe, inclusiv de speculatii care este posibil sa nu aiba nici o legatura cu fundamentele economice. Dar, oricum, mai devreme sau mai tarziu, cursul monedei nationale, ca pret al tuturor preturilor, ajunge in relatie cu evolutia productivitatii muncii in economie, prin comparatie cu evolutia acesteia in tarile cu monede-reper pe plan international. Stagnarea sau, ce sa mai vorbim, o scadere a productivitatii muncii in economie reclama inevitabil o devalorizare a monedei. O crestere a productivitatii muncii ofera o acoperire pentru aprecieri ale monedei. Dar, atat direct, cat si indirect, o apreciere a monedei peste cresterea productivitatii muncii reprezinta o acumulare de instabilitate ca