Sunt unul dintre (ne)fericitii care au avut prilejul sa participe, in direct, la un moment de varf al istoriei Romaniei postrevolutionare. Interventia telefonica presupus intempestiva a lui Traian Basescu, in care acesta l-a facut mincinos si truditor pe ogorul oligarhilor pe Calin Popescu Tariceanu, m-a nimerit in studioul TVR. Chiar daca-s un tip slobod la gura si deloc sfios, recunosc smerit ca nivelul suburban al "dialogului" presedinte-premier, chiar daca purtat pe calea undelor, m-a lasat pe moment fara grai. Nici macar semnele moderatorului Liviu Mihaiu, care ma indemna sa intervin, nu m-au putut scoate din uluiala si mutenia care ma napadisera. Cu un asemenea prilej/subiect te intalnesti, daca ai noroc, o data intr-o viata de jurnalist. Asa ca am preferat sa ma abtin si sa savurez clipa.
Ce am retinut - eu, umil argat pe plantatia moguleasca, parte a audientei tacute a postului public de televiziune - din dialogul plin de miez dintre cei mai inalti oameni politici ai statului? Dincolo de impoliteturile jenante, unele chiar cu accente grobiene, am aflat o sumedenie de lucruri interesante. Bunaoara, ca serviciile speciale monitorizeaza (si raporteaza forurilor competente) ca niste unii, sa le spunem misteriosii-al-caror-nume-nu-l-pronuntam, care parcheaza la Palatul Victoria, iau inainte binecuvantarea si umbla dupa aia cu genti de bani prin Ministerul Economiei. Ca sa-si ia multe galeti de curent ieftin si bun, nu din alt motiv. E drept, la dezbaterile de dupa "etapa", purtate pe posturile de nisa, am auzit ca niste altii, la fel de misteriosi, plimbau papornitele cu devize catre Palatul Cotroceni. Cei doi oameni de stat au mai zis, intr-o succesiune uluitoare, ca avem o mafie in energie, ca "regii asfaltului" au schimbat macazul, conturile de cotizatii si barca de partid, ca sfiosii procurori se emotioneaza la telefoanele de sprijin pentru petrolisti, c