In paruiala generalizata dintre institutiile statului, fiecare isi aroga titlul de aparator al literei Constitutiei, iar o diploma de jurist iti da dreptul sa spui si ce gandeste madam Constitutia chiar daca nu spune nimic pe anumite subiecte. Paradoxal, moda apelului la legea fundamentala a fost starnita de cel considerat cel mai mare dusman al ei, Traian Basescu. Probabil mai tineti minte afisele din campania electorala in care actualul presedinte flutura o brosurica cu sloganul "Mizez totul pe o singura carte".
Mare greseala! Si nu numai pentru Basescu, ci pentru toata lumea care crede ca respectiva brosurica are vreo noima. Pana acum, se credea ca textul constitutional nu reglementa cum trebuie raporturile dintre seful statului si cel al Guvernului, facand posibile dispute din cauza bicefaliei puterii executive. Acum vedem ca nici relatiile dintre presedinte si Parlament nu au avut parte de o reglementare acceptabila.
Fiecare parte invoca prevederi constitutionale care-i dau dreptate cand, de fapt, mai toate interpretarile se bazeaza pe ambiguitati in formulare si cu articole care se bat cap in cap. Presedintelui i se reproseaza ca nu-si indeplineste rolul de mediator intre stat si societate si intre institutiile statului cand nimeni nu pare a avea habar ce inseamna asta in mod concret.
In plus, seful statului risca sa incalce Constitutia de fiecare data cand deschide gura. Guvernul are atributii vagi in domeniul securitatii nationale si politicii externe, riscand in orice moment ca initiativele in acest domeniu sa-i fie anulate de un veto prezidential. In cazul Parlamentului, vedem cum acest for poate limita sever atributiile prezidentiale mizand pe diverse artificii avocatesti, iar dizolvarea sa este practic imposibila. La toate acestea s-ar putea replica cu argumentul ca: "Avem o Curte Constitutionala puternica ce interpreteaza corect legea f
