Pina acum zece ani Romania era impartita intre sustinatorii lui Iliescu si opozantii acestuia, intre nostalgicii fostei epoci si anticomunisti, intre CDR-isti si FSN-isti. Acum polarizarea se face in functie de actualul presedinte, iar opinia publica, intelectualii si chiar trusturile de presa se impart in doua categorii: pro- si anti- Basescu. La fel ca la inceputul anilor 1990, si acum exista o falie intre cei care il sustin pe seful statului si ceilalti. Radicalizarea are loc insa in sens invers.

Daca, in epoca Iliescu, fostul presedinte era acuzat de furtul revolutiei si de orchestrarea mineriadelor de catre reprezentantii intelectualitatii, acum sustinatorii lui Basescu provin din acelasi mediu. Spre deosebire de fostul activist de partid care avea mai degraba sustinere din mediul rural si urban periferic, Basescu a reusit sa atraga de partea sa si votantii educati. Confruntarile se supun insa acelorasi simetrii complicate, dar oarecum pe dos. In vreme ce Ion Iliescu devenise generic personajul negativ, dar raminea pentru o larga categorie a electoratului tatal generos si protector al napastuitilor, Traian Basescu apare in rolul personajului pozitiv, care se bate cu mafia generalizata, iar oamenii se string in jurul lui, fiind impresionati mai degraba de incrincenarea parlamentarilor care ar vrea sa-l sacrifice cu orice pret decit de rezultatele sale politice.

Intre Traian Basescu si Ion Iliescu nu exista prea multe asemanari, desi amindoi au mare succes la mase. In vreme ce Basescu pare sa aiba un instinct politic innascut, Iliescu s-a bazat mereu pe experienta sa de activist PCR, dar amindoi sint socotiti oameni obisnuiti: Iliescu pentru ca este „sarac si cinstit“, Basescu pentru ca vorbeste si se poarta la fel ca „toata lumea“. Diferenta majora e ca Ion Iliescu s-a opus cu toata puterea modernizarii si democratizarii tarii, conservin