Patru copiii au murit saptamana trecuta in Italia, langa Livorno. Au ars de vii intr-o baraca locuita de romi, plecati sa cerseasca. Mama copiilor arsi de vii in incendiu, a plecat din Sibiu, din comuna Seica Mare. Daca romanii din comuna nu stiu decat din auzite de ea, comunitatea de romi din zona spune ca o stie foarte bine.
Din peste 70 de familii de romi, cati erau in Seica, acum doi, trei ani, astazi au mai ramas 15.
Ca sa ajungi la jumatate din casele din Seica Mare, acolo unde sunt si casele romilor, trebuie sa ai tupeul sa treci peste o punte de lemne. Pe un pilon au fost trantite niste scanduri. Pe el trec zilnic zeci de masini. Sub pod, vreo trei metri, dupa care scurge o apa. Nu avem curaj sa trecem cu masina. Parcam pe un tapsan si o luam la pas. Latii trosnesc sub picioare.
Scandurile nu sunt nici macar batute in cuie. La unul din cele doua chioscuri din comuna gasim niste romani. Ii intrebam de cazul romilor din Italia. Stiu, ca au vazut la televizor. Ne arata o ulita lunga si ne ureaza mult noroc. „Mergeti, numai sa aveti grija la caini, atat va zic. Is multi caini si nu-s legati”, ne avertizeaza o femeie.
Ne luam inima in dinti si pornim prin praful ulitei. La prima casa, dam peste primul copil. Il intrebam daca gasim pe cineva mai mare sa ne indrume. Din casa se aud voci si dintr-o casa simpla, cat o camera, vopsita strident in albastru, iese un barbat, trei femei si doi copii. „Is ai lu Golciu. Stau in capul satului. Mergeti pe ulita asta, pana in capat.
Acolo is neamurile lor”, ne zice barbatul sigur pe el. Acolo ar trebui sa gasim rudele celor care au facut sa trezeasca la viata nationalismul italian.
Ulita e larga. Chiar daca nu e asflaltata, e mult mai curata si mai bine nivelata decat multe din strazile din Sibiu. Nu sunt gunoaie pe strada, iar pe strada poti vedea linistiti romani si
