Undeva in perioada de inceput a „Intersectiilor“, o colega de la un saptaminal bucurestean isi exprima speranta ca articolele mele vor inlesni dialogul dintre cele „doua culturi“, cea umanista si cea stiintifica. (Ma gindesc cu parere de rau ca de atunci, atit colega amintita, cit si alti cititori trebuie sa fi fost – la lectura „Intersectiilor“ mele – dezamagiti adesea). Mi-am adus aminte de aceasta observatie in timp ce rasfoiam in decursul acestui weekend paginile revistei Institutului American de Fizica (AIP), pe care o primesc la fiecare inceput de luna.
In numarul din februarie sint trecute in revista cele mai importante evenimente stiintifice ale anului 2006. Citesc unul dupa altul titlurile: Au fost descoperiti noi barioni, Lumina bi-dimensionala, Poate teoria corzilor (string theory) explica energia invizibila, intunecata (dark energy)? si ma intreb cum pot fi explicate in termeni simpli, accesibili nespecialistilor, aceste concepte si idei misterioase, insiruirea aceasta de cuvinte care aduc mai degraba a incantatii magice? Am spus „nespecialistilor“? Unele titluri nu le inteleg nici eu, „specialist“ fiind: Existenta quark-ului virtual in protoni este mult mai rara decit s-a presupus nu-mi spune nimic, iar faptul ca Au fost descoperite elementele 116 si 118 ma lasa rece.
Si totusi, se petrec lucruri fascinante in lumea dimensiunilor minuscule si a energiilor extreme, atit in ceruri, cit si pe pamint. Lista continua: s-au produs semnale acustice cu frecvente de ordinul a 200 de gigahertzi, se vorbeste despre existenta in anumite conditii a unei „rezistente electrice negative“, de o chimie a antimateriei si de pori de dimensiuni nanometrice (un „nanometru“ fiind a milioana parte dintr-un milimetru). Toate acestea in laboratoarele noastre terestre. In ceruri, un astrofizician, coleg la Facultatea de Fizica a Universitatii Johns Hopki
