Cele ce se intâmpla in politica româneasca, in special in ultimele saptamâni, nu pot fi intelese nici macar de cei intregi la minte; de mine, cu atât mai putin. In ce societate traim, ce soi de democratie am reusit sa incropim? Ce drumuri vom alege pentru viitor, ce modele vom considera ca trebuie sa adoptam? Evident, nu putem alege modelul unei anumite tari democrate, fiindca va trebui sa tinem seama si de specificul national, si de problemele noastre. Si apoi, chiar vechile democratii europene au intre ele divergente. Dar toate democratiile europene au unele principii, reguli generale, de care trebuie sa tinem seama. Intr-o emisiune televizata, transmisa de curând de la Sibiu, Gabriel Liiceanu prezenta drept model democratia vechii Elade. Si eu sunt admirator al culturii vechilor greci, care in Atena au inventat democratia; dar nu pot uita ca aceeasi democratie ateniana l-a condamnat la moarte pe Socrate. Modele perfecte nu exista; ele trebuie ameliorate incontinuu. Dupa superbul si inflacaratul cuvânt al domnului Liiceanu, au urmat discutii din partea celor aflati in sala. Un tânar a spus ca ar fi fost mai potrivit ca, dat fiind problemele acute ale ciobanilor, sa se vorbeasca despre brânza. Tradus, asta inseamna ca in prezent trebuie sa ne ocupam de fapte, nu de principii. (Desi lucrurile mari si trainice se sprijina pe idei si principii). M-am adresat atunci unui gânditor contemporan, Alain de Botton, pentru a vedea care sunt, in versiune moderna, caracteristicile unei societati viabile. „Fiecare societate isi are notiunile sale despre ce ar trebui sa creada sau cum ar trebui sa se comporte cineva pentru a evita neincrederea si dezaprobarea. Unele dintre aceste conventii sociale sunt formulate prin legi, altele sunt inglobate in mod intuitiv intr-un vast corp de judecati etice si practice, denumit «bun-simt», care ne dicteaza ce sa purtam, ce valori financiare s