Andrei Gorzo, meriti laude de la patria filmica pentru fapte de arme cum azi nu ne mai e dat sa vedem! Mi-aduc aminte ca, pe la inceputul secolului, in momentul solemn al lansarii unui festival, la conferinta de presa inaugurala, te-ai ridicat de la prezidiul salii „Elvira Popescu“ si ai avut curajul fara precedent si niciodata egalat de alti membri ai comisiilor sau juriilor de resort...

Da, m-am dezis...

Nu te-ai dezis, ai facut public un dezacord cu o imixtiune...

...a patronului Festivalului DaKINO.

Fiind implicat din culise presedintele – cum se intitula in acele vremuri – de la CNC.

Asta n-avem de unde sa stim. Eu am primit telefon doar de la regizorul unui scurtmetraj realizat cu banii CNC si apoi am avut de-a face, bineinteles, cu patronul DaKINO, care a decis totusi sa includa in selectie filmul care mie mi se paruse sub orice standarde.

Film si regizor care nu merita pomeniti, fiindca intre timp a intervenit un fel de ecarisaj al mini-istoriei. Iar acum aproape doi ani – reiau aceasta Laudatio – ai fost membru al „singurei comisii competente si non-mafiote din istoria concursurilor CNC“, cum ii spun mereu.

N-a fost o poveste fericita pina la capat.

Doi dregatori si un vampirolog

Pentru ca – lasa-ma sa-mi completez Laudatio – acel unic Palmares CNC curat de la un capat la altul, din vara lui 2005, a fost dat peste cap de comisia de revizie...

N-a fost dat peste cap. A fost, sa spunem, „imbogatit“ cu citeva titluri pe care eu si colegii mei din prima comisie le respinseseram categoric.

„Imbogatit“ de comisia numita in toamna 2005 de ministrul care se schimbase, actualul Adrian Iorgulescu, care-l adusese in comisia revizionista, daca memoria nu-i insala pe unii dintre contemporani, printre altii, pe debutantul in treburile filmice, scriitor