Am primit, din nou, un dar de la prima balerină a companiei Royal Ballet Covent Garden, Alina Cojocaru. De astă dată, însă, strădania ei de-a ne aduce puţină frumuseţe şi bucurie a fost complexă. Nu şi-a pus în valoare numai calităţile artistice, ci a dovedit şi că, la numai douăzeci şi cinci de ani, are capacitatea de a organiza un spectacol în turneu, în calitate de director artistic. Spectacolul a fost un recital, alcătuit din piese coregrafice clasice, neoclasice şi moderne, interpretate de Alina Cojocaru şi partenerul ei Johan Kobborg şi de încă cinci solişti de la Baletul Regal Britanic. în primul număr, cu Valsul florilor din Frumoasa din Pădurea adormită de Ceaikovski, soliştii au fost acompaniaţi şi de elevi ai Luceului de Coregrafie "Florea Capsali" din Bucureşti.

Am revăzut coregrafii clasice de Marius Petipa şi Oleg Danovski (prima piesă) şi de Augut Bournonville (Festivalul Florilor din Genzano, pe muzică de Eduard Helsted şi Holger Simon Paulli), executate cu acurateţe, cât şi pas de deux-ul actului 3 din Lacul lebedelor, dansat corect dar fără strălucire. în schimb, o altă piesă cunoscută, celebrul Pas de deux de Piotrî Ilici Ceaikovski, în coregrafia neoclasică a lui George Balanchine, a constituit punctul valoric de vârf al întregului spectacol.

Balanchine este cunoscut drept unul dintre cei mai mari coregrafi din istoria baletului. Am văzut câteva dintre coregrafiile sale, dintre care unele spuneau foarte mult spectatorului zilelor noastre, altele ceva mai puţin, deoarece - lucru pe care-l ştiu demult - un coregraf trebuie să-şi întâlnească şi interpretul pe măsură, capabil să-i pună deplin în valoare gândirea sa creativă. Şi, iată că Balanchine şi-a găsit, din nou, peste decenii, o interpretă pe măsura sa, în Alina Cojocaru.

Am pe casete şi alte bune interpretări ale acestui Pas de deux de Ceaikovski, dar linia dată piesei de A