Cafea, ceai, latte, moccacino sau cidru. Fara pic de alcool. Cam asa ar suna - in cateva cuvinte - descrierea cafenelei in care am fost zilele trecute. Un local ferit de zgomotul strazii, desi nu e situat departe de centru - chiar vizavi de Regie, pe strada Atanasie Stoicescu. La numarul 33.
"La cafenescu" este situat intr-o casa, care (se spune) a apartinut candva economului (ingrijitor al veniturilor dintr-o manastire) care a dat numele strazii. O curte interioara spatioasa va deveni terasa la vara, iar in interior desi sunt doua niveluri e o singura cafenea. La parter stau doar dependentii de licori aromate. La etaj - si impatimitii de tutun.
Spatiul de la parter pare rupt din ilustratele interbelice. Vestibulul este impodobit cu o oglinda inramata si un corp de mobilier dichisit, cu flori uscate si carti de vizita de luat la plecare. Inauntru - miros de cafea, vanilie si scortisoara. Acestea sunt si nuantele decorului, fie ca vorbim despre mesele din lemn si fier forjat, despre perdelutele din panza pastelata sau despre lemnul cafeniu al barului.
O scara circulara din lemn duce la etaj. Sus descoperi un mini-living, imediat deasupra scarilor. Sunt doua fotolii de piele gen "spatiu de asteptare", care la nevoie pot "comunica" cu singura masa din acest spatiu. In stanga este amenajata o camera care cu greu poate fi numita sala de cafenea. Aduce mai mult a incapere "vintage", cu fotolii si canapea, cu doua masute retrase la colturi, cu ilustrate sepia inramate, cu oglinda cat un perete si veioze sic. Intr-un colt este un dulap-biblioteca parca adus special din targurile de antichitati. Alb, cu "vitrina" rotunjita, imprima camerei un soi de eleganta. Mai ales daca citim titlurile volumelor (antice si ele) scrise in germana sau franceza. Cea de-a treia camera, am descoperit-o in drumul spre baie: un netcafe sau o cafenea in cafenea. Sunt cateva c
