Arta, industrie, oglinda a spiritului timpului, martor al istoriei, creator de iluzii, instrument infailibil de propaganda, jurnal de moda, mostra de stil, succesiune de tablouri in miscare, furnizor de idoli si modele sau "cea mai apropiata varianta posibila de Esperanto" (cum il considera chiar unul dintre regizorii nominalizati in acest an), cinematograful continua sa seduca. Ocupata, ca de obicei, cu probleme cruciale, lumea isi intoarce totusi, anual, privirile spre cel mai mare eveniment din lumea filmului, tinandu-si respiratia pe parcursul unei ceremonii de vis. Si Oscarul ii revine lui...
(Ne)Dreptate pentru toti...
A spune ca rezultatele unei competitii atat de acerbe n-ar putea multumi niciodata pe toata lumea este un truism. De vreme ce patru din cinci nominalizati pleaca intotdeauna acasa fara premiu, e clar ca nemultumirile se aduna ca norii negri in eleganta sala de ceremonii. Insa de multi ani densitatea de talente, idei ingenioase si povesti intense n-a fost atat de mare ca acum. Oricum ar incerca sa imparta onorurile membrii Academiei Americane de Film, de aceasta data e inevitabil ca printre nedreptatiti sa fie si nume mari sau talente de exceptie. Daca in alti ani eliminarea maestrilor de pe lista premiantilor era o dovada de rea-vointa, de cecitate sau pur si simplu o gafa teribila, acum competitia e ametitor de stransa, iar injustitia inevitabila. Si totusi gesturile recuperatorii nu vor lipsi. Nume ca Martin Scorsese sau Peter O' Toole se afla pe lista celor nominalizati a opta oara, dar niciodata premiati, iar Ennio Morricone, de cinci ori nominalizat (pentru Days of Heaven, The Mission, The Untouchables, Bugsy si Malena), este programat in acest an pentru Oscarul onorific. Culmea ironiei, ilustrul compozitor de 70 de ani, care a semnat 400 de coloane sonore in cariera sa (majoritatea antologice pentru istoria filmului),
