Cine încearca sa faca pasul înainte si se trezeste rasturnat, pe jos, într-o balta de sange, fara explicatii si amintiri, trebuie sa accepte ca n-a vazut zidul. Cine încearca de trei ori si afla, tot de trei ori, ca n-a vazut zidul are o problema. Dupa 1-9, cumulat, acasa, cuReal, Lyon si Sevilla, Steaua are o problema. Vraiste la circ Prezentul spune, mai întai, ca avem fotbal de (maximum)Cupa UEFA, si anume de nivelul superior al jumatatii inferioare a tabloului. Cum s-ar zice, imediat sub linie. Or, Cupa UEFA e din ce în ce mai clar o divizie europeana secunda, din ce în ce mai secunda, un colector de resturi si utilaje rejectate de Liga Campionilor. Tot ce n-a încaput sau a fost sleit de turatia dominanta a Ligii a curs sau a ramas în vasul colector al Cupei UEFA. E greu de admis, dar fotbalul Cupei UEFA e spectaculos de prost. Spectaculos, tocmai prin gradul de risc si aventura pe care îl înteteste, în general, incompetenta: erori defensive, instructie deficitara, disciplina sporadica. Fireste, într-un fotbal de asemenea neglijenta profesionala, se marcheaza mult, se încaseaza la fel, iar diferenta între atacul de mare clasa si tembelismul defensiv e aproape nula. Revenirile extraordinare, rasturnarile de scor si handicapurile surmontate sunt un fapt aproape obisnuit, în fiecare noua runda de Cupa UEFA. Oricat de dramatice, asemenea cutremure nu spun decat ca zona e subreda. Intr-o competitie care foieste de cluburi si jucatori de mare noutate, doar doua echipe reusesc sa joace cursiv si constant un fotbal de autoritate si amandoua sunt favorite dezechilibrat de nete la locurile din finala: Werder Bremen si FC Sevilla. Restul, cu posibila exceptie a lui Espanyol, sunt prezente indiferente si intersanjabile, într-o pasta amestecata care nu mai îngaduie diferente si ierarhii. Steaua si Fenerbahce, Livorno si Alkamaar, Bayer Leverkusen si Newcastle pot desena stilu