Conceput si realizat in primele saptamani de dupa 11 septembrie 2001, volumul Giovannei Borradori constituie o ambitioasa - dar si partial riscanta - incercare de a reflecta "la cald" asupra dimensiunilor si implicatiilor fenomenelor ce tocmai aveau loc, un efort ce-i punea alaturi pe doi dintre cei mai influenti filosofi europeni, Jürgen Habermas si Jacques Derrida. Recent tradus in limba romana, acest volum reprezinta si marturia personala a celor doi; imaginile avioanelor si ale cladirilor in flacari reprezinta experiente profund personale, in aceeasi masura in care constituie punctul de plecare al reflectiei filosofice. Intrebarea de la care pleaca Borradori este daca 11 septembrie 2001 poate fi considerat unul dintre acele rare evenimente ce schimba radical temele si directiile majore ale filosofiei politice occidentale; daca este un "eveniment major" ce rastoarna instrumentele, conceptele centrale si preocuparile clasice. Si daca da, care este rolul filosofilor politici intr-o asemenea reasezare? Daca este vorba despre un punct de cotitura, in ce anume consta noutatea, cum ne descurcam in fata unui "hatis conceptual" amplificat de tragedie si de imaginile din Manhattan? Volumul are la baza doua interviuri separate cu Habermas si Derrida - si nu un dialog moderat de Borradori -, cei doi raspunzand unui numar de intrebari similare. Dialogurile sunt urmate de studii critice ale autoarei, care pleaca de la aceeasi interogare: ce anume este radical transformat in acele zile si saptamani din septembrie 2001? Este oare vorba de manifestari ale unui tip cu totul nou de terorism? Cum pot schimba acele evenimente reflectia asupra naturii fundamentalismului si a tolerantei? Are sens sintagma "razboi impotriva terorismului" sau "a terorii"? Intrebarile Giovannei Borradori nu se limiteaza insa la o simpla punere in paralel a raspunsurilor celor doi si nici la o analiza conc